În iarba …


   iul. 07

Fulga si toate bucuriile

fulgiDe-a lungul copilariei nu am avut noroc prea mare la animale de companie. Ma gandeam mereu ca sunt ghinionista si ca animalele mor in preajma. Mai vazusem si un film cand eram mica in care personajul principal de sex feminin fusese blestemat la singuratate atat de tare incat nici macar animalele pe care le atingea nu mai traiau dupa. Desigur ca am inceput sa cred ca si eu sunt blestemata. Iluzii de copil… Acum rad ca doar nu exista blesteme, exista doar ganduri, pe care le aduni sau nu, iar in cele din urma iti dau un scop in viata.

Totusi  in urma cu vreo sase ani, eram la tara la parinti, unde recent isi cumparasera o casa. Am gasit o catelusa agresiva prin iarba deasa, ce nu avea mai mult de o luna jumate. Abia de stia sa maraie si sa se tina pe picioare. Strangareata cum sunt, nu am putut decat sa o iau ca sa fie a noastra. Iata ca la acest animalut am avut noroc. Fulga este acum o minune. O splendoare canina, alba toata, cu nasucul ei roz – maroniu si ochii blanzi. Chiar daca uneori rupe pantalonii strainilor. Are deja cativa ani, ar fi considerata batrana. E mai mult a mea decat a parintilor, chiar daca cu ei sta. Din fericire sunt singura pe care nu o latra, singura pe care o accepta sa puna mana pe ea si singura la care manifesta iubire. Deci pot sa zic ca e mea toata. Chiar daca nu o ingrijesc eu, asta e animalul de companie pe care il am de cel mai mult timp. Si pe care il voi avea mereu.

Si se pare ca am dezvoltat o pasiune pentru animale albe caci am mai avut o pisica la fel de alba. Insa la ea nu am avut atat de mult noroc. Nu conteaza, macar am ceva…

Animalele pe care le-am avut au fost numeroase: papagali care au trait cateva luni, pisici care fugeau pe geam vara cand era cald, caini care se rataceau de mine cand ii scoteam afara si chiar pesti care nu rezistau nici macar o saptamana in acvariu. Deci nici unul prea mult.

Fulga imi aduce acum toate bucuriile, chiar daca o vad la cateva luni sau cand am timp. Si de ce vreau atat de mult sa am totusi un animal de companie chiar daca nu imi tine companie mereu? E frumos sa oferi afectiune si unei necuvantatoare si sa ti se ofere inapoi din cand in cand. Ne face sa simtim cat de simplu e sa fim buni si pozitivi. Ne face sa simtim cat de usor e sa fim umani.

Fulga e un caine maidanez. Mult mai desteapta ca orice caine de rasa scump de sute de euro. Motiv pentru care nu sunt de acord ca oamenii sa achizitioneze suflete cu bani gramada, cand ar putea destul de simplu sa adopte un biet patruped si sa-l ingrijeasca. Un caine de pe strada iti va oferi mai multa iubire si respect decat orice pitbull sau chow – chow de rasa pura. Din pacate suntem setati sa gandim anapoda.

Nu stiu in ce directie se mai indreapta dorinta oamenilor de a eutanasia maidanezii din Bucuresti, nu stiu incotro se mai discuta despre viata lor. Un singur lucru stiu: animalele trebuie respectate, nu avem drept de viata si de moarte nici macar asupra propriilor nostri copii pe care ne chinuim sa ii nastem si sa ii crestem. Asupra unui animal in nici un caz. Dar daca e sa ii omoram pe toti, atunci zic un lucru: hai sa omoram si criminalii de pe strada, oamenii care fura, care injura, care tipa, care iti dau cu bata in cap la miez de noapte si care violeaza sau agreseaza fiinte mai slabe.

La urma urmei mi s-ar parea un lucru echitabil. Daca tot suntem fiinte inteligente si vrem sa ne demonstram superioritatea, cat si sa ne aparam de eventuali inamici, atunci hai sa luam masuri in toate cazurile.

FacebookGoogle+Twitter

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *