În iarba …


   Mar 08

Euforia gustului ne-simtit!

Vreau sa refac totul, sa o luam de la inceput!
sa cladesc din nou patratel cu patratel, punct cu punct
si sa pun de data asta poate si cate un semn de exclamare! (déjà l-am pus, da?)
sau sa incerc sa nu ma mai intreb, sa nu mai zic nimic.
mintea mea o ia razna cand gandeste
ajunge prin diferite galaxii, prinde toate culorile universale in puterea ei
si neutralizeaza materia neagra.
Ei! Te gandesti ce ar fi un univers sau un multivers fara materia neagra?
Poi iti spun eu: totul ar lua-o razna exact ca in capul meu,
ca in sufletul meu, care functioneaza (dupa cum ti-ai dat seama) fara legi gravitationale.
Vreau sa refac totul pentru ca stiu ca merit, pentru ca stiu ca pot, pentru ca tu nici nu m-ai cunoscut!

Uite, iti dau acum sansa, primesti?
de fapt, tu trebuia sa ma recunosti din prima clipa, dar probabil erai ocupat
sau aveai inima prea inghesuita in fum ori in scrum (cine mai stie?).
Nu-i nimic, eu te iert, de parca as avea pentru ce?!
Totusi trebuia sa ma recunosti de prima data…
Nu vezi ca sunt tu?
Nu vezi cate oglindesti in mine? Crezi ca mai poti trai mult fara tine?!
Pana si linia nasului ni se aseamana iar ochii chiar daca au culori diferite masoara aceeasi profunzime!
Iar de forma sufletului nici sa nu mai vorbim. Pentru ca stii si tu: Sufletele noastre nu au forma! Au doar continut: un eu-Mic si un tu-Greu.

Uite, ca sa te conving, incerc sa iti spun prin ce ganduri ma preling:
Umblam asa aiurita (cum mastii de obicei, dar de data asta si mai si)
Tu stii ca aiureala mea nu are margini!
si ma gandeam, ce-ar mai fi de data asta da…
Uite, vezi tu? Fiecare umbra parca ma urmareste pe poteci,
eu o iau pe fiecare in parte si o modelez dupa tine, dupa cum te simt in mine.
Crezi ca fac bine?

dar pana si scoarta de copac mi se pare ca a prins parfumul tau.
Oare ce sa mai fac sa te scot din fermecatul hau?
Eu las timpul sa treaca. De fapt ce ti-e si cu timpul asta?! Ca trece asa prin noi
si ne dezgoleste si mai mult de pudoare, ne face sa fim lipsiti de valoare.
Eu las oamenii sa ma mangaie cu gandul ca fiecare din ei poarta un pic din a ta suflare.
si nici vantul nu-l ignor, prin piele mi-l strecor.
Iubitule, ti-am zis ultima data: “n-as fi vrut sa fiu fata”
Pentru ca soarele e mai mult de partea ta senin si uite, eu nu prea stiu sa ma-nchin!

 

FacebookGoogle+Twitter

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *