În iarba …


   Noi 08

As merge cu tine oriunde

Cred ca spontaneietatea este ceea ce ne lipseste noua. Cand suntem prinsi in rutina, in zona noastra de confort, e prea “dificil” sa ne permitem sa fim spontani si sa actionam in consecinta, pentru ca astfel dam peste cap tot programul dupa care activam. Mie personal, imi place sa fiu spontana, imi plac aventurile, cazurile neprevazute, pentru acestea te marcheaza si reprezinta amintiri valoroase pe viitor.

Cel mai bun exemplu, pe care il am pana in momentul de fata, cand am actionat spontant, a fost acum un an. Era spre seara si ma plimbam cu un coleg de facultate (care stiam ca ma place si pe care il placeam si eu). Rataceam pe strazi povestind despre multe lucruri, ne tineam de mana, si ne simteam bine impreuna. Am ajuns sa vorbim despre calatorii, despre cat de frustrant este sa stai in acelasi oras atatea luni de zile si cat de fain ar fi sa poti pleca undeva. Atunci l-am intrebat: “Unde ai vrea sa mergi?”, raspunsul a fost unul cu consecinte: “As merge cu tine oriunde”, atunci i-am raspuns: “Hai sa mergem!”.

Am zis-o in gluma, cel putin asa crede constientul meu, subconstientul este mult mai aventuros. Prietenul meu m-a privit cu un aer de om fericit si mi-a zis: Hai sa mergem! Eram stupefiata: “Unde sa mergem?”, “La gara, zice el, luam primul tren care porneste, indiferent de destinatie”. Eram innebunita de idee, dar imi placea. Ne-am uitat sa vedem cati bani aveam fiecare la noi si am decis ca ar trebuie sa ne ajunga, am pornit, prin urmare la gara.

Tot drumul m-am framantat, era cat pe ce sa renunt, cu toate ca-mi parea nebuna idee, imi placea. El era ferm pe pozitie, era decis sa fugim din orasul asta, de oamenii pe care ii cunoastem, sa ne oferim o calatori de o zi. Eu incepeam sa devin indecisa, dar intre timp ajunsesem la gara.

Un tren pornea in cinci minute spre Oradea, el m-a privit intrebator, eu nu am reusit sa-i raspund, caci nu mai rationalizam, ci ma lasam dusa de val. Atunci el a zis: “Doua bilete la Oradea, va rog”. Totul s-a petrecut atat de repede, am alergat la tren, era cat pe ce sa intarziem, dar in ultimul minut am reusit. Eram deja in tren, asezata. Atunci m-am uitat la el, care imi zambea complice si credeam ca o sa incep sa plang de cat de nebuna am putut sa fiu. Il cunosteam atat de putin pe omul acesta si acum eram in drum cu el spre un oras in care nu fusesem niciodata.

Drumul a fost usor, am povestit si am ras mult, ne-am distrat. I-am aratat cartea pe care o aveam la mine. Am ajuns in Oradea cand era deja pe inserate, dar am putut sa vizitam cat de cat orasul. Alergam unul dupa altul ca doi copiii, ne bucuram de aceasta idee trasnita si de faptul ca ne-am decis sa venim aici. Aceste amintiri din Oradea sunt unele dintre cele mai frumoase pe care le am din anii mei de studentie.

Cred ca noi ar trebui sa ne permitem sa fim mai des spontani. Obisnuim sa planificam orice calatorie, cu saptamani inainte, dar cred eu ca ar fi mai misto, intr-un sfarsit de weekend sa-ti pui cateva lucruri in rucsac si sa pornesti undeva. Daca ai prieteni care gandesc la fel e si mai fain. Cine se asemana se aduna – dupa cum se spune. O calatorie spontana este mult mai placuta si intensa decat una planificata. O sa va convingeti singur. Atunci cand iti doresti ceva, poate ar trebui sa incetezi ca te minti cu scuze si sa dai vina pe cirscumstante, o singura bariera exista intre tine si ceea ce-ti doresti –  asta esti chiar tu. Fii spontant, o sa-ti placa!

FacebookGoogle+Twitter

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *